Quincy Harding, baschetbalistul lui CSM Mediaș: Baschetul este ceea ce îmi place să fac

Deși, are doar 23 de ani, baschetbalistul american Quincy Harding a trecut prin multe momente de cumpână până a devenit un sportiv remarcat. Tânărul, care în prezent face parte din lotul CSM Mediaș, ne-a povestit cum viața l-a învățat încă de mic cu încercările mari. A scăpat ca prin minune dintr-un atac armat, a lucrat în timpul școlii la un fast food, iar acum se află la primul său sezon profesionist, luptând  alături de echipa medieșeană de baschet. Înalt de 1.90 metri, Quincy Harding, ocupă poziția de extremă și a îmbrăcat de 11 ori tricoul pentru gruparea de pe Târnava Mare. Americanul are medii statistice de 10.2 puncte, 3.0 recuperări și 1.2 pase decisive în aproximativ 17 minute petrecute pe parchet. Acesta a reușit cea mai bună performanță împotriva echipei CSM Târgu Jiu, când a obținut 19 puncte, 3 recuperări și o pasă decisive.

Născut pe 13 iunie 1996 în Colorado Springs, Quincy Harding, a sosit în România din campionatul universitar american, acolo unde a evoluat pentru Western Colorado University, în NCAA Division II. Pe parcursul anului 2019 s-a dovedit a fi un dintre surprizele plăcute din Liga Națională de Baschet Masculin, în Grupa Valorică B. Pentru „Q”, așa cum îi spun colegii, baschetul este „viața mea, este ceea ce îmi place să fac, este scăparea mea din orice probleme pe care le am, este liniștea mea.”

Pasiunea pentru baschet a început la vârsta de 4 ani, când se juca în parcul Hillside alături de unchii și frații săi mai mici. „De-a lungul verilor obișnuiam să mergem în parc să aruncăm la coș și să jucăm baschet toată ziua. În anii de liceu mă trezeam la 5 dimineața să prind autobuzul și la 5:30 să mă antrenez în fiecare dimineață. Obiectivul meu era să înscriu 250 de coșuri înainte ca orele să înceapă la ora 8. După școală mergeam direct în parcul Hillside pentru a arunca și mai mult la coș. Nu am făcut parte dintr-o echipă până în primul meu an de liceu, când un antrenor, pe nume Al Blanc a văzut cât de mult îmi doresc să joc, cât de mult muncesc și a crezut în mine.” 

Și, cu toate acestea, până a reușit să evolueze în primul său sezon profesionist, s-a confruntat cu multe probleme în cariera sa sportivă. „Am primit o singură ofertă de a merge la colegiu, fiind vorba de un „junior college”, ofertă venită de la Otero Junior College. Am mers acolo, dar nu mi s-a potrivit și am decis să plec la o altă școală în Roseburg, Oregon, Umpqua Community College. Nu am jucat niciodată acolo, așa că am încheiat fără a primi o altă ofertă din partea unei universități. M-am întors acasă pentru un an și jumătate, am lucrat la Carl’s Junior, un restaurant de tip fast food în Statele Unite, dar mereu am fost în sala de sport antrenându-mă non-stop. A venit o oportunitatea din partea Western State Colorado University, jucând foarte bine am ajuns în „all conference team”. În următorul sezon am jucat excelent, acumulând o medie de 24 de puncte pe meci și am fost cel mai bun marcator al conferinței. La mijlocul sezonului am fost dat afară din echipă, pentru niște motive pe care nu le cunosc nici până astăzi. Mama, bunica și unchiul meu mi-au spus că dacă încă îmi doresc să ajung la nivel profesionist să urmăresc acest lucru la fel cum am urmărit să ajung un sportiv de colegiu. Am fost refuzat de foarte multe agenții de impresario,t dar până la urmă una dintre ele a crezut în mine, iar Chris Gullen mi-a oferit o oportunitate când nimeni altcineva nu mi-a oferit o șansă.”, a mărturisit Quincy Harding.

În perioada în care juca pentru Umpqua Community College, baschetbalistul nostru a scăpat basma curată dintr-un atac armat, întrucât era nou la acea universitate și nu știa campusul. „Atacul armat a avut loc în cea de-a doua zi în care mergeam la antrenamente la Umpqua Community College. Trebuia să fiu în acea sală de clasă dar am întârziat pentru că nu cunoșteam campusul. Eram cu un coleg de echipă, nici el nu știa campusul foarte bine. Am auzit focuri de armă în campus dar nu am bănuit nimic. Imediat ce am ieșit de după colț și l-am văzut că trăgea în toată lumea din acea zonă, a trebuit să fugim să nu fim împușcați. A omorât nouă oameni în total. De aceea tratez viața atât de serios.”, își amintește Quincy Harding. 

La CSM Mediaș se simte în siguranță, respectat și apreciat atât de către coechipieri, cât și de suporterii grupării de pe Târnava Mare. S-a obișnuit destul de repede cu mâncarea românească și cu limba română. „Agentul meu a luat legătura cu antrenorul Mihai Popa și au decis să vin aici. Lucrez în fiecare zi pentru a deveni din ce în ce mai bun, antrenorul mă ajută să fac asta și simt că zilnic devin mai bun cu ajutorul lui. Nu a fost dificil să mă obișnuiesc cu mâncarea românească, dar nu pot spune că îmi place ceva în mod deosebit. Știu să spun Bună Ziua, La Revedere, Mulțumesc și știu să număr până la 10 în limba română.”, precizează Quincy Harding. 

Social Media:

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *