Ionel Bucur: Echitaţia este sportul tuturor vârstelor

Un om blând, răbdător și devotat căluților săi, pe care îi iubește până la lacrimi, așa l-aș descrie în câteva cuvinte pe sportivul Ionel Bucur. Dragostea sa pentru aceste animale a luat naștere încă din copilăria sa, pe când acesta avea doar 10 ani, când a simțit că există o diferenţă între animalele din curte pe care tatăl său le folosea la diverse sarcini şi caii antrenaţi doar pentru sport. Putem spune despre el că este cel mai împlint părinte, deoarece ambii săi copii, atât Ionuț cât și Adelina, i-au călcat pe urme și au devenit la rândul lor sportivi de performanță … CAMPIONI.

Cine este Ionel Bucur, luând în calcul atât omul, cât și călărețul? Cum v-ați descrie în câteva cuvinte?

Sunt un om foarte devotat în tot ceea ce fac, fie că vorbim de familie sau de sportul, căruia m-am dedicat.

Cum mențineți un echilibru între familie și cariera sportivă?

Familia este foarte importantă și m-a ajutat foarte mult în tot ce am realizat pe plan sportiv, fiindu-mi întotdeauna aproape. Soția mea a fost tot timpul devotată și m-a ajutat cu tot ce a putut, ceea ce contează foarte mult, deoarece majoritatea timpului trebuie să fiu plecat, fie la antrenamente, fie la competiții. Am încercat să rămânem uniți în acest timp, copiii mergând cu mine la toate competițiile, încă de când erau mici. Mă bucur că acest lucru i-a influențat, că am reușit să le transmit acest „microb” frumos, și copiii mei îmi calcă urma, ajungând doi călăreți de mare valoare, campioni naționali și mențin această tradiție în familie.

Când și cum s-a insuflat dragostea pentru cai și pasiunea pentru echitație?

Trăind la țară, am crescut în preajma cailor, dar pasul principal a venit la vârsta de 10 ani, când la CSM Sibiu s-a organizat o Competiție Internațională, Balcaniada, unde au fost adus un număr record de cai. Fiind copil și văzând cât de deosebiți sunt caii de sport, am mers a doua zi la Clubul CSM, unde m-am înscris și de atunci nu m-am despărțit deloc de aceste frumoase animale.

 

„ Echitația este un sport care te educă”

 

Pe parcursul carierei, ați întâmpinat momente dificile, care să vă determine să renunțați la acest sport?

Nu, nicioadată nu m-am gândit la acest lucru! Trăiesc prin el. În fiecare dimineață îi mulțumesc Lui Dumnezeu că am reușit să trăiesc din pasiune.

Ce v-a învățat echitația în viața de zi cu zi și cum a contribuit în formarea dumneavoastră ca om?

M-a format ca om, ca disciplină, ca seriozitate. Echitația este un sport care te educă, te ordonă și îți dă un plus de a învinge în viață și de te face mai puternic.

Dacă nu aveați dragostea pentru echitație, ce altceva v-ar fi plăcut să faceți?

Mi-a plăcut foarte mult sportul. Am jucat fotbal, am jucat tenis de masă (unde am ieșit vicecampion). Cred că tot spre sport aveam inclinația, pentru că îmi place mișcarea.

 

„Când sunt în șa, simt că trăiesc”

 

Ce vă place să faceți în timpul liber ?

Nu prea mai am timp liber. Dar îmi place să ascult muzică, să mă plimb. Având căluții la care țin foarte mult, trebuie să fiu tot timpul lângă ei, să am grijă de ei, să văd ce le lipsește pentru că altfel nu am cum să pătrez conexiunea cu ei.

Ce satisfacție aveți când vă urcați în șa?

Simt că trăiesc. Este visul meu. Este plăcerea mea. Îmi dă multă adrenalină, simt că sunt stăpân și mă simt în lumea mea. Chiar dacă am un „PARTENER” sub mine, și conduc „CAI PUTERE”, este o adevărată plăcere. Și, chiar vă încurajez să încercați această experiență!

Cum i-a naștere relația cal- călăreț?

Calul este foarte sensibil, afectiv, iar legătura se crează în timp și muncind foarte mult unul cu celălalt. Timpul petrecut împreună joacă un rol important și crează o afecțiune între cei doi. Trebuie să știi să te apropii cu multă grijă de acel cal. În dresajul calului nu trebuie să intervină o presiune asupra lui, acesta trebuie să înțeleagă că este un partener și trebuie să-i oferi dragoste asemeni unui parter de viață.

Mai vin tinerii spre acest sport (echitație)?

Spre bucuria noastră DA! În ultima perioadă s-au apropiat mult mai multe persoane, mulțin mai mulți tineri, au început să apară baze noi de călărie. Suntem în creștere.

 

„ Este sportul tuturor vârstelor”

 

Ați îndemna generația tânără să practice echitația?

Categoric DA! Este un sport nobil și frumos. Ai un partener de nădejde. Ești tot timpul în aer liber. Acest sport îți dă curaj, te educă în viață și nu ai decât de câștigat. Chiar, îndemn tinerii să încerce și să vadă despre ce este vorba. Este sportul tuturor vârstelor. Călăria se poate practica începând cu vârsta de 5 ani, până la adânci bătrâneți.

Un sportiv poate trăi din echitație?

Chiar dacă nu a fost ușor, eu am putut să trăies din acest sport. Dar trebuie să te implicit foarte mult. Din păcate, noi sportivi nu avem staf-ul de oameni de care beneficiază un artist. Nu ne promovează nimeni și nu se ocupă nimeni de imaginea noastră. Aceste lucruri ar necesita foarte mulți bani.

Cât de greu este de întreținut un cal sportiv?

Este foarte greu, fiind unul dintre cele mai scumpe sporturi din lume. Pe lângă mâncare, tot ce înseamnă accesorii pentru călărie, întreținerea lor, care include potcovitul, șaua, frâul,apărători de picioare, intervine și medicamentația. Toate constatările și tratamentele sunt foarte scumpe. Putem vorbi de la un preț de 5000 Euro. Meniul de bază al unui căluț constă în fân, paie, lucernă, dar și ovăz, porumb, în funcție de animal, dar categoric, cailor de competiție le suplimentăm meniul cu mâncare foarte concentrată, bazată pe vitamine, minerale. Este destul de complexă alimentația lor.

Folosiți caii și în terapia cu copiii?

Da, folosim caii și în terapia cu copiii, ceea ce are un mare succes, dar deocamdată, sunt folosiți doar în zona Sibiului.

Foto: arhivă personală

 

Social Media:

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *