EDITORIAL: Comandanţi şi comandanţi

Judeţul Sibiu are parte de comandanţi ai structurilor militare cu vechime în funcţii. Faptul că au rezistat mulţi ani într-o poziţie de conducere în toată vâltoarea politică poate avea diferite argumente. Oriunde în ţările civilizate, din care ne place să facem parte, comandanţii militari se supun ordinelor ierarhice. Dar în democraţie aceste ordine nu vin doar pe filiera militară, ci şi din mediul politic, al civililor. Aşa că orice comandant dacă vrea să reziste în funcţie trebuie să conducă instituţia bine, dar şi să nu jeneze vreun factor politic devenit temporar superior fără grade.

Când spun comandanţi de Sibiu mă gândesc la Garnizoana Sibiu, Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ), Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean. De SRI şi alte servicii similare nu discut acum. Cele patru instituţii pe care le analizez sunt factori importanţi în viaţa judeţului. Fiecare are atribuţiile sale, dar şi impact asupra comunităţii.

O instituţie funcţionează bine sau rău după cum sunt oamenii ce lucrează acolo, dar şi după cum este comandantul. Este drept că în ziua de azi, nici instituţiile acestea nu mai au datorită legislaţiei, ordinea dură a ierarhiei în interior. Şi te poţi trezi că un răcan ia de gulerul comandantul, că el poate, că are vreun unchi pe la Bucureşti în minister. Dincolo de aceste situaţii rare, instituţia depinde în bunul ei mers de comandant.

La ora actuală în judeţ avem un comandant ISU capabil să recunoască public că a învăţat de la un director de teatru cum să adapteze tehnicile operative la o comunitate. Un comandant de Poliţie deschis mereu spre dialog şi poate un pic prea tolerant cu unii angajaţi care se cred generali deşi sunt la talpa structurii. Un comandant de Garnizoană doxă de carte şi care şi-a pus amprenta pe toate structurile din subordine, fie el educaţionale sau operative. Şi un comandand de Jandarmi care pare depăşit de situaţie şi de realităţile urbei. Toţi sunt buni ascultători ai ordinelor superiorilor, cum este şi firesc. Dar nu mai suntem în era cu “ordinul se execută, nu se discută”. Fineţea în interpretarea ordinului, dialogul cu politicienii aflaţi la putere, chiar şi temporar, relaţia cu oamenii din comunitate, din alte instituţii, dar mai ales cu proprii angajaţi – toate sunt elemente foarte importante pentru un comandand de succes. Toate aceste elemente sunt cuprinse în cartea de căpătâi a oricărui comandant: Arta războiului de Sun Tzu.

La Sibiu din păcate am remarcat că uneori mai este nevoie de o schimbare, chiar şi în rândul comandanţilor. Nu de alta, dar riscăm să ne trezim cu o instituţie în degringoladă. Un bun comandant este ferm, dar şi înţelegător. Este dedicat structurii din care face parte, dar înţelege şi diplomaţia necesară cu politicul. Şi cel mai important: este respectat de subalterni, nu prin teamă, ci prin propriul exemplu.

Social Media:

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *