Echitația produce efecte pozitive în dezvoltarea copiilor cu autism

Adelina Paralescu (Bucur) a avut șansa de a se naște într-o familie deja devotată cailor, fiind fiica multiplului campion și vicecampion balcanic Ionel Bucur. În jurul vârstei de 12 ani a participat la primul concurs în cadrul bazei hipice de la Jegalia cu calul Giussy, reprezentând clubul CSM Sibiu. Urmând pe parcursul anilor să participe la nenumărate competiții alături de tatăl și fratele ei, Ionuț Bucur, iar în ultimii patru ani și-a dedicat timpul Hipoterapiei. Tânăra este atât antrenor de echitație, cât și terapeut, realizând ședințe de terapie cu beneficiarii Asociatiei DAR din Sibiu (Asociația Dorință Ajutor Recuperare), mai exact cu copiii care au probleme de sănătate.

Adelina Paralescu (Bucur) 

„Caii deja făceau parte din familia noastră…așa că nu am făcut altceva decât să pășesc pe urmele bine bătătorite ale tatălui meu, care dintotdeauna a știut și a muncit mult să fie și să se păstreze în fruntea clasamentelor. Mama l-a susținut și sprijinit necondiționat să-și urmeze fiecare vis, fiecare obstacol greu al vieții sportive și nu doar. Așa am apărut eu și fratele meu pentru a mări această familie iubitoare de cai și îi mulțumesc lui Dumnezeu că suntem în continuare o familie unită, care și zi de zi lucrăm împreună, ne ajutăm, ne sprijinim, ne sfătuim și muncim cot la cot alături de aceste animale deosebite.”, ne mărturisește sportiva Adelina Paralescu (Bucur)

Dintre cele mai importante rezultate ale sportivei amintin: Campioană și vicecampioană națională la amatori 2 (2016), Campioană națională la amatori 2 (2015), Vicecampioană națională la amatori 2 (2014), Campioană națională amatori 2 (2012, 2013), Vicecampioană națională amatori 1 (2011), Vicecampioană balcanică la dresaj juniori (2011- 2007) și Campioană națională la dresaj juniori (2006)

Adelina Paralescu (Bucur) 

Este absolventă a Facultății de Științe Economice, dar nu a profesat în domeniu, deoarece nu se regăsea, simțind că jobul perfect pentru ea este să fie înconjurată de cai. Își dorea să îi ajute pe cei din jur prin intermediul cailor, motiv pentru care s-a înscris la Psihologie. „După absolvirea liceului am urmat Facultatea de Știinte Economice, iar după ce am dus la bun sfârșit cei 4 ani am realizat că nu era ceea ce îmi plăcea să fac, că îmi doresc să fiu mai mult în jurul cailor dar în același timp îmi plăcea foarte mult să lucrez cu oamenii, îmi făcea plăcere să îi ascult, să le fiu alături, să empatizez cu ei și așa am luat decizia să studiez și la Psihologie. După ce am terminat facultatea am fost contactată de fondatorii Asociației DAR din Sibiu (Asociația Dorință Ajutor Recuperare) dacă aș putea să încep o colaborare cu copii cu deficiențe din cadrul asociației. Să fiu sinceră la început mi-a fost teamă, nu mai lucrasem niciodată cu copii speciali, nu știam cum va fi, dacă știu cum să mă comport, dacă va fi ușor să aplic ce învățasem teoretic în facultate și la cursurile făcute special pentru “Terapia cu animale,  Hipoterapia” Însă, spre marea mea surprindere prima întâlnire și primul contact cu ei a fost de neuitat. La primul contact cu calul au fost puțin timorați, dar după ce au cunoscut calul și cu răbdare au fost atât de încântați, râdeau, făceau într-adevăr mișcări și zgomote necontrolate de fericire. Nu pot să spun în cuvinte ce anume le transmitea calul din momentul în care erau în șa și începea să meargă. Din acea zi am realizat că vreau să fac asta în continuare. Spre mirarea mea, nu am lucrat reținută sau cu milă, din contra, am lucrat cu sufletul deschis, de parcă făceam asta de mult.”, își amintește terapeutul Adelina Paralescu (Bucur)

Terapia cu caii sau Hipoterapia, cum mai este cunoscută, produce efecte pozitive, atât în dezvoltarea copiilor cu tulburări din spectru autist, cât și în cazul celor cu Deficit de Atenție și Hiperactivitate, cu un puternic impact emoțional. Întâlnirile au loc în aer liber, ținându-se cont de regulile de distanțare și repectându-se pe cât posibil toate normele obligatorii din perioada stării de alertă. O ședință cu un singur copil durează 25-30 de minute și costă 50 de lei.

„După atâția ani de hipoterapie din punct de vedere emoțional, toți copiii au reacționat pozitiv. Din discuțiile avute cu părinții și din observațiile personale, terapia cu cai a avut un puternic impact emoțional, relația stabilită între copii și cal având caracter motivațional. Copiii au răspuns cerințelor terapeutice cu plăcere și implicare, au reținut sarcinile de lucru cu o acuratețe mult crescută comparativ cu alte sarcini zilnice. Această relație între copii și cal a adus modificări comportamentale pozitive în rândul copiilor, care au devenit mai calmi, mai atenți și mai implicați. Toți copiii își manifestau dorința de a veni la întâlnirea cu caii.  În cazul celor cu tulburări ADHD, s-a observat o îmbunătățire a timpului de lucru, a atenției și a memoriei. În cazul copiilor cu Tulburări din Spectru Autist cele mai bune rezultate au fost înregistrate la următoarele arii de deprinderi adaptative: comunicare, deprinderi funcționale școlare, autodirecționare, sănătate și siguranță, viața acasă, autoîngrijire, motricitate și postură.”, spune Adelina Paralescu (Bucur)

Am stat de vorbă și cu câțiva părinți ai copiilor care fac parte de terapie cu acești căluți.

„Nimic nu se compară pentru o mamă a cărui copil este non verbal, în scaun rulant, cu bucuria și satisfacția din ochii lui atunci când este pe cal. Plăcerea de a călări este cu atât mai mare cu cât Robert privește în jurul lui din altă perspectivă: “înălțimea”. Chiar și pentru o perioadă scurtă, orizontul lui se lărgește. Contactul vizual dintre el și Grina este fantastic.”, spune mămica lui Robert.

Alex la 12 ani este diagnosticat cu tetrapeză spastică. „Este un băiat vesel, sociabil, dar sperios în ceea ce privește animalele. De când am început această terapie cu cai, Alex, deși nu se simte încă în largul lui să hrănească calul, nu are nici o problemă în a atinge calul, a-l mângâia și iubește să călărească. Tot datorită acestei terapii a câștigat mult mai multă încredere în el și în ceea ce poate face, are un echilibru și o coordonare mai bună și e un bun exercițiu si pentru concentrare. Partea cea mai importantă însă, este faptul că totul e văzut ca o distracție de la care nu vrea să lipsească niciodată.”, ne-a mărturisit mămica lui Alex.

Iris participă de patru ani la aceste terapii. „Călăria și întâlnirea cu Grina este cea mai minunată și plăcută terapie pentru Iris. Nu i-a fost niciodată frică să urce pe Grina, ba chiar îi face plăcere să călărească. Teama a fost mai mare la noi, deoarece ne-a fost frică să nu se dezechilibreze și să cadă. În acești 4 ani minunați Iris stă foarte bine în șa, am constatat de a lungul timpul că și pe partea de echilibru stă mult mai bine, nu numai pe cal, și în picioare și la mers. Și sunt sigură că hipoterapia a avut un rol important.”, spune mama lui Iris.

Social Media:

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *