Cuiul lui Pepelea: Cine are chipiul mai mare?

În ultimii doi ani am fost martori cu toţii la o răfuială ca în filmele cu Marlon Brando, dar nu între clanuri mafiote, ci între poliţişti. Un şef, să spunem domnul I. şi un subaltern, domnul R. au dus conflictul personal într-unul instituţional atât prin tribunale, cât şi prin presă. Subalternul R. s-a folosit de unii jurnalişti locali, la o cafea, să le dea subiecte spumoase despre şeful I.<!–more–>

Acesta tăcea şi în presă nu ieşea. Apoi a lovit prin tribunal şi prin relaţiile de serviciu. Subalternul R., prins în boala închipuirii că e vreun super-erou local s-a văzut brusc trădat de presa locală în mediatizare. Nu la presiunile şefului său, cum în imaginaţia sa bolnavă crede, ci pentru că lumea s-a săturat de eroi închipuiţi. Plus că sursele presei locale au alimentat jurnaliştii cu toate dosarele penale ale subalterului, pline de dovezi zdrobitoare.
Din tot acest conflict dus în presă între subalternul R., care se crede un Godină de Sibiu, şi şeful său cel mare, rău a ieşit toată Poliţia. Iar de suferit au toţi poliţiştii sibieni, cu sau fără vină prinşi în acest conflict. Pentru cetăţeanul de rând este de neînţeles cum un tablagiu, fie el şi de şcoală nouă, poate să creeze atâta necaz superiorilor, fără vreun unchi în IGPR sau MAI. Nostalgicii după alte vremuri îl muştruluiesc zilnic pe şef că nu taie în carne vie şi este prea blând cu insubordonatul pus pe harţă. Iar puţinii prieteni rămaşi subalternului R. îl susţin cu fanatism online, transformându-l într-o victimă a sistemului, ceea ce nu este.
Concluzia noastră, subiectivă: Nu chipiul te face om!

Pepelea

Social Media:

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *