Costel Neacsu

„Scriu din dragoste faţă de români şi de România” – declară profesorul şi publicistul COSTEL NEACŞU

neacsu

COSTEL NEACŞU este profesor, ziarist şi consilier parlamentar, licenţiat în Teologie, Istorie şi Filosofie. Pasionat de fascinanta artă a scrisului, Costel Neacşu a publicat mai multe cărţi, editate pe teme diferite: teologie, filosofie, literatură, istorie. Este dublu laureat al Premiului Ligii Scriitorilor din România (2012 şi 2013), fiind distins şi cu Medalia „Notre Respect” – Ambasador 2011” a Trustului de Presă „Ambasador”, la Gala Premiilor Naţionale, ediţia a XVIII-a, Tg. Mureş etc. Este membru în Liga Scriitorilor din România, filiala Cluj-Napoca, precum şi în Uniunea Ziariştilor Profesionişti.

Reporter: De ce este frumoasă arta de a comunica ?
Costel Neacşu: Omul neinformat, or dezinformat, nu numai că este depăşit de situaţie, dar devine şi un pericol pentru sine şi societate! Tripla mea „profesiune”, îndeobşte altruistă, îmi oferă satisfacţia sublimă de a-i îmbogăţi pe oameni cu informaţii „proaspete”, de a-i ajuta să înţeleagă consecinţele evenimentelor la zi, de a desluşi corect sensurile lumii şi pe ale celor mai presus de lume! Frumuseţea demersului meu comunicaţional constă în bucuria de a aborda teme delicate, în intenţia nobilă de a contribui la ridicarea „baricadei” umanizării în acest „global” carnaval al nebuniilor, în satisfacţia mea de observa că am provocat un zâmbet de înţelegere a tendinţelor tot mai frecvent – perfide de manipulare planetară! Mă bucur când reuşesc, fie şi un pic, să îi fac pe oameni să înţeleagă că educaţia (informaţia) este mai importantă decât banii. Da, omul ingrat nu ştie nici cum anume să îşi folosească banii …
Rep. : Ce fel de surse documentare folosiţi?
C.N. : În documentarea mea, atenţia fiind la tot ce se întâmplă în jur, mă folosesc de informaţii oficiale la nivel de state, instituţii, organizaţii nonguvernamentale, corporaţii, agenţii de ştiri, biblioteci, persoane private etc. Sigur că profesionalismul, experienţa, capacitatea de a sonda subiectele în profunzime, de a reda înţelegerea cea mai corectă şi subtilă cu putinţă, se dobândeşte prin cunoaşterea a cât mai multe amănunte din toate domeniile de activitate. Necunoscându-le, riscăm să „mutilăm” mintal receptorul nostru, să pierdem încrederea acestuia şi, astfel, să ratăm şansa conexiunii cu nişte universuri spirituale potenţial benefice nouă …
Rep. : Când scrieţi, aveţi un „imbold” sentimental ?
C.N. : Da! Scriu din dragoste faţă de români şi de România, mai ales când constat acum că adevărul este denaturat, când văd că ţara este condusă de o mână de neisprăviţi vânduţi intereselor străine, când ştiu câte pericole ne pasc din exterior, când observ cât de jenantă este trădarea intelectualilor noştri şi din ce cauză asistăm la o criminală degradare a vieţii poporului! Atitudinea mea publică este o mărturie pe care o pun în contul demnităţii noastre naţionale, este – dacă vreţi – o „invitaţie la normalitate” …

EDITORIAL: EMINESCU, TE IUBIM! (V)

neacsu

COSTEL NEACŞU: A început “demitizarea” prin mistificare! De ce este Eminescu, pentru cei care vor pângărirea României prin păgânizare, „inamicul public numărul 1”?

EMINESCU, TE IUBIM! (V)

Viteazul

Despre cel care a personificat cu atâta strălucire ultima fază a poeziei româneşti, poetul naţional şi universal Eminescu, s-au rostit cuvinte din cele mai înălţătoare. Multe somităţi ale culturii noastre naţionale, referindu-se la cel mai îndrăgostit scriitor faţă de neamul românesc, şi-au aplecat frunţile înseninate pentru creionarea unui „portret” eminescian în care au elogiat arzătorul său tumult lăuntric unde s-au împletit excepţional cauza naţională, îndrăzneala ieşită din comun, genialitatea, vizionarismul, talentul, nobleţea de caracter, dragostea…Astfel, în panteonul culturii noastre, Eminescu s-a distins prin capacitatea de a reprezenta un model de stil bun în gazetărie, pentru că a iubit trecutul venerabil al neamului românesc (Nicolae Iorga), s-a consumat scriind cu tot sufletul (Gala Galaction), a întruchipat înţelepciunea seculară a poporului român (Aurel Popovici), a însemnat un miracol al culturii române (Constantin Noica), „s-a ridicat deasupra tuturor (pentru că – n.a.)… a întrupat, mai mult decât toţi, câteva elementele fundamentale: dacismul, limba veche şi-nţeleaptă şi creştinismul” (Simion Mehedinţi), a fost un geniu (Emil Cioran) în care se regăseşte „întruparea literară a conştiinţei româneşti” (N. Iorga)…

EDITORIAL: EMINESCU, TE IUBIM! (IV)

neacsu

COSTEL NEACŞU: A început “demitizarea” prin mistificare! De ce este Eminescu, pentru cei care vor pângărirea României prin păgânizare, „inamicul public numărul 1”?

EMINESCU, TE IUBIM! (IV)

Surse universale de inspiraţie

Natura sufletului aprins al lui Eminescu nu este doar de esenţă naţională, ci este şi universală. Şi s-ar putea mai degrabă spune că, în pasiunea sa pentru adevăr şi pentru salvarea naţiunii române, el a raportat – într-un fel – panteonul culturii universale la specificul neamului nostru de dor şi de glorie. Cufundându-se deseori în lecturi laice şi religioase, Eminescu şi-a conceput artistic opera grandioasă prin folosirea unor surse culturale multiple, specifice inclusiv marilor civilizaţii ale antichităţii.

EDITORIAL: EMINESCU, TE IUBIM! (III)

neacsu

COSTEL NEACŞU: A început “demitizarea” prin mistificare! De ce este Eminescu, pentru cei care vor pângărirea României prin păgânizare, „inamicul public numărul 1”?

EMINESCU, TE IUBIM! (III)

Intelectualul

Pentru pasiunea lui de a citi enorm, Mihai Eminescu a beneficiat de o impresionantă memorie enciclopedică, provenită în special din domeniile literaturii, istoriei, filosofiei, mitologiei, dreptului, teologiei etc. Înzestrat din plin cu o remarcabilă putere de sinteză, cu toate sincopele avute pe timpul efectuării studiilor şi în frământata sa viaţă profesională, poetul nostru naţional s-a implicat activ în tumultul celor mai importante probleme ale naţiunii române. Marele scriitor a debutat pe când avea vârsta de 16 ani, în revista „Familia”, sub girul „naşului” literar I. Vulcan. Calităţile lui, de excepţional gazetar, polemist şi pamfletar, le-a exercitat îndeosebi după înscrierea şi frecventarea cursurilor universitare: Facultatea de Filosofie a Universităţii din Viena (1869), Facultatea de Drept din Viena (1871), Facultatea de Filosofie a Universităţii din Berlin (1872). Pe când se afla la Viena a cunoscut-o pe Veronica Micle, întruchiparea femeii visurilor sale.

EDITORIAL: ILUZIA NEW AGE

neacsu

COSTEL NEACSU:

Dornic să cunoască “mirajul originalităţii”, omul contemporan este pe punctul de a refuza cel mai superb model de convieţuire umană, axat pe sfinţenia vieţii şi comuniunea nelimitată cu Domnul Hristos. Dovedind încă o dată ignoranţă, creatura tinde acum să graviteze solitară într-un conglomerat confuz de orbite spirituale, renunţând să urmeze Calea Sacră trasată de Creator. Pentru că trăim într-o lume a imaginilor răsturnate, când omenirea preferă ficţiunea în locul realităţii şi anormalitatea în locul normalităţii, se poate concluziona că asistăm – pe scara timpului istoric – la o tranformare civică substanţială: constituirea premiselor premergătoare întronării subtile, printr-o abilă prelucrare la nivelul intelectului, a puterii antihristice. Planul urmează să fie îndeplinit de mişcarea globalizantă NEW AGE (“Noua Eră”), ale cărei “tentacule” se extind chiar şi peste diverse manifestări organizate sub egida unor organisme ca UNESCO, ONU, UE, Green Peace, Francmasonerie etc.

EDITORIAL: SIMFONIA CELUILALT TĂRÂM

neacsu

Deşi memoria omului poate capta mai multe informaţii decât un calculator de ultimă oră şi creierul uman triază, într-o singură secundă, esenţialul din circa 100.000 de mesaje, totuşi savanţii recunosc faptul că descoperirile de până acum sunt puţin edificatoare comparativ cu multitudinea celor rămase sub “pecetea” enigmei, considerându-se, totodată, stupefiaţi în faţa perspectivelor cunoaşterii pe care le oferă Universul fizico-spiritual. Din antichitate şi până astăzi, nenumărate persoane semidocte – în goana lor naivă după prinderea vântului – s-au hazardat să susţină infailibilitatea gândirii raţionale, dar Credinţa ne arată că este cu neputinţă ca înţelepciunea limitată a lumii să intre, fără “viza”

EDITORIAL: TERAPIA SUNETELOR MUZICALE

neacsu

“V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit” – MÂNTUITORUL HRISTOS

Se spune că, atunci când lăsăm tăcerea să “vorbească”, însăşi un înger trece pe lângă noi…, aşa încât ecoul nedefinit şi infinit al “limbajului” divin – într-o înălţătoare simfonie aflată sub “baghetă” cosmică – se materializează în sunete muzicale care ne “gâdilă urechile inimii” cu negrăite plăceri, făcându-ne să tresăltăm sub bucurii de o “dulceaţă” extra-pamânteană… Aceasta este “explicaţia” pentru care, încă de la începutul lumii, muzicalitatea întruchipează veselia întregului Univers, după cum reiese din dialogul purtat de Domnul Dumnezeu cu Iov: “Unde erai tu când am întemeiat pământul?… Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu sărbătoreau?”. Este expresia imaterială a acelui “cântat din fluier” al Mântuitorului lumii, sub grandoarea neasemuită a bolţii cereşti, acolo unde noi privim atât de rar şi de insensibili la vibraţia fonică a Cuvântului…, auto-victimizându-ne printr-o indiferenţă ucigătoare de suflet.

EDITORIAL: „Răspunsul” lui Eminescu la detractorii de ieri şi de azi

neacsu

COSTEL NEACSU: Cu inegalabilul său talent vizionar, într-o deplină sfidare a unei epoci din ce în ce mai decadente, Eminescu a intuit perfect înverşunarea furibundă cu care, fără nici o ruşine, detractori de teapa lui Boia, de ieri şi de azi, s-au unit într-un cuget demn de genunchiul broaştei să îi terfelească numele, opera şi dragostea lui neţărmurită faţă de gloria istorică a neamului nostru. Înţelegându-le potrivnicilor micimea de caracter, în încercarea lor diabolică de a făuri o societate axată pe un tip de gândire antiromânesc, ca şi cum ar fi un lucru normal să ne dezicem de noi înşine, poetul nostru naţional a găsit de cuviinţă să lămurească definitiv angoasele lor de veleitari irecuperabili: „Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune, / Peste toate o lopată de ţărână se depune.

EDITORIAL: DE LA DICTATURĂ LA HARABABURĂ!

neacsu

COSTEL NEACŞU: Statul român, în etica sa bancară, este în disoluţie: DE LA DICTATURĂ LA HARABABURĂ!

 Dacă ar fi să ne oprim atenţia măcar pentru o clipă asupra a ceea ce se întâmplă în sistemul bancar românesc, căci nu este puţin lucru să te intereseze soarta banului din buzunarul cetăţeanului şi al bugetului de Stat, nu ne-ar fi prea greu să constatăm  că România noastră este – sub linşajul asasinilor economici externi şi interni – în pragul falimentului. S-a ajuns la această stare deplorabilă deoarece Grupul Bilderberg, F.M.I. şi Banca Mondială, în numele şi la presiunea cărora s-au implementat măsuri aberante, de privatizare frauduloasă, culminând cu provocarea falimentării celor mai importante bănci, au avut tot interesul să ne subjuge economic şi nici un interes ca România să beneficieze de o piaţă de desfacere proprie! Principalii beneficiari „la vârf” sunt diverşi mafioţi afiliaţi Elitei multinaţionale, cu precădere celei aparţinând evreilor americani, care s-au folosit de toate mijloacele de persuasiune asupra B.N.R. şi ne-au ameninţat cu sancţiunea sfidătoare că sistează orice credit pentru România dacă va fi schimbat din funcţia de guvernator Mugur Isărescu, interpus aici fără să aibă la activ măcar „o oră de bancă” (prim-ministrul R. Vasile a fost demis de preşedintele Emil Constantinescu pentru că şi-a permis să dispună anchetarea guvernatorului prin intermediul Corpului de Control al Guvernului, iar prim-ministrul A. Năstase a fost redus la tăcere după ce, în 2001, într-un război declarativ, a spus că îl va destitui cu tam-tam pe Isărescu de la conducerea B.N.R.)! Aşa se face că omul „lor”, masonul Mugur Isărescu, a contribuit din plin la ruinarea economică a României prin atitudini ce pot fi cuantificate penal:

EDITORIAL: 11 martie – 165 de ani de la o crimă istorică a represiunii maghiare în Transilvania: STEPHAN LUDWIG ROTH (1796-1849)

neacsu

 STEPHAN LUDWIG ROTH (1796-1849)

Când invocăm personalitatea acestui erudit de excepţie, îndrumător al populaţiei săseşti din Transilvania pe timpul revoluţiei paşoptiste, nu se poate să trecem cu vederea contextul general reprezentat de ceea ce marele istoric şi academician David Prodan numea, în încercarea sa de a creiona o dimensiune lingvistică grăitoare TERORII MAGHIARE ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR, drept o „sălbatică represiune”, „enorm măcel”, „vânătoare de oameni (încheiată cu – n.a.) jertfa miilor şi miilor de vieţi româneşti (cartea „Transilvania şi iar Transilvania”, pg.188)! Cu siguranţă că rana aceasta istorică, în inima românilor transilvăneni, sângerează şi strigă în faţa Dreptului Judecător mai mult decât văicărelile nefondate despre „suferinţele” reclamate chiar până în zilele noastre de liderii aşa-zisei „civilizaţiei superioare” a minorităţii maghiare.

Powered by WordPress | Designed by: SEO Consultant | Thanks to los angeles seo, seo jobs and denver colorado